Profesor al Universității din Iași, după revenirea lui Tudorel Toader: Mă gândesc foarte serios să plec la căpșuni din vară

Asistent universitar la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iași, Andrei Stipiuc a postat pe Facebook un text în care își arată dezamăgirea și spune că se gândește să plece la cules de căpșuni și că își va da demisia „dacă acest personaj sinistru încă mai este ținut în brațe ca rector”. El face referire la Tudorel Toader, cel care a revenit la conducerea universității:

🍓 Mă gîndesc foarte serios să plec la căpșuni din vară (că bani înapoi am tot dat pe parcursul jdemiilor de ore de module pedagogice, masterate și doctorat devotate aceleiași instituții, pe autoiluminarea anuală autofinanțată, precum și pe căruța de lucruri aduse de acasă la clasă, pentru că lipsesc la ore lucruri esențiale care cred că se găsesc în inventarul oricărei școli obișnuite. La Universitate, da?).

Dacă nu facem grevă în vara asta, boicotînd, de exemplu, procesul de admitere – mi se pare o idee – eu nu pot să mai lucrez pe brînci cu studenții, cu noi lucruri aduse de acasă, în săli insalubre, neîncălzite și care stau să se dărîme, în aceiași instituție care organizează și finanțează conferințe cu tovarășul rector, soția și partenera de călătorii de la CC. Și multiplicați voi mai departe.

Indiferent cît de multe personalități se înghesuie pe metrul pătrat în universitate, mi se pare de neconceput ca jumătatea de profesori și de cercetători care nu au votat în turul al doilea cu acest personaj (și nu numai!) să nu fie în stare de o acțiune comună pentru a-l îndepărta de la conducere, spălînd, chiar și foarte tîrziu, rușinea ultimilor ani și repunînd instituția pe traiectoria corectă. La fel de neconceput mi se pare și absența aproape totală a studenților din proiecția universitară. Ei, multe lucruri mi s-au părut de neconceput pînă am ajuns să mă obișnuiesc. Cu servilismul, lașitatea și corupția de caracter n-am cum să mă obișnuiesc.

Astăzi m-a condus acasă o șoferiță de Uber care mi-a povestit minute bune la finalul cursei, cu mașina oprită, cît de mult i s-a acrit de sistemul de educație din România. Pentru mine studenții au fost aproape totul în ultimii 5-6 ani și am încercat mereu să fac imposibilul să se simtă bine la școala asta, de foarte multe ori ostilă cu educația și cu bunul simț, și chiar să evolueze un pic, punînd orice altceva în plan secund-secund.

Nu-i ușor s-o iei de la 0 la 40 de ani, dar nici să continui să fii complice și „coleg” cu o serie de specimene care numai la catedre nu au ce căuta. Cînd asemenea specimene ajung taman în pozițiile de top, în contextul pe care-l știți, parcă-i prea de tot de-acum.

Este foarte trist ce se întîmplă. Universitatea a căzut în derizoriu și vulgaritate, devenind sediul unei grupări care operează doar cu excepții de la regulile clare, din cauza căreia/cărora or să devină excepții chiar profesorii interesați cu adevărat de studenți și de colegialitatea pentru un bine comun, care chiar ar trebui să fie nobil. Mi se pare incredibil că în 2019 cei care trebuie să se ocupe de educația tinerilor nu înțeleg ce este educația și le dinamitează pur și simplu viitorul.

Dacă asta este formula de succes pe care o urmărește UAIC Iasi și dacă noul model de profesor este cel din vîrf, cred că le va fi mai ușor și mai bine fără mine.

După licențe voi intra în grevă, iar apoi, dacă acest personaj sinistru încă mai este ținut în brațe ca rector, îmi voi da demisia. Cu alte cuvinte, promoția 2019, absolvim împreună! 😉

Băi, frate, și după 16 ani dedicați exclusiv lucrului cu studenții, aproape terminasem și eu „pentru mine” dosarul de lector, adică încă vreo 200 de lei la salariul senzațional cu care se răsplătește o asemenea dedicare! Dar ce zic eu, mai aveam un pic și ieșeam la pensie.

Pup cui merită, cu voi a fost o plăcere! Și o lecție continuă de supraviețuire onestă. 🧡

Lasă un răspuns